Dulceaţă pentru diabetici

BUCĂTĂRELI LA BORCAN

Când mă gândeam să mă apuc de făcut dulceţuri, aveam impresia că toată lumea le mănâncă la fel ca mine, adică fără probleme. Ori, chiar de la prima dulceaţă executată, am constatat că diabetul, colesterolul şi teama de îngrăşare îmi atacă (în mod consecvent, am văzut apoi) rudele şi prietenii folosiţi pe post de cobai. Am luat asta drept provocare şi am căutat soluţia (a se citi reţeta), pe care am şi găsit-o.
Prima mea dulceaţă pentru diabetici a devenit cadou de desparţire pentru colegul cu care am împărţit vreo patru ani un birouaş de 3 pe 3 metri, care migrează spre un job ceva mai puţin stresant. Sper să nu fie marcat negativ în aşa hal de dulceaţa asta încât să nu vrea să mă mai vadă vreodată…
Este vorba despre o dulceaţă de vişine cu mentă, pe care am îmbunătăţit-o în mod neprevăzut cu vin roşu. Modificarea principală…

View original post 460 more words

Advertisements

Sarea de Himalaya

A apărut ca să compenseze dorința noastră, a multora dintre noi, de a scăpa de sarea iodată.

Dar iatî cî a apărut, acum, sarea de Himalaya iodată.

Adică de ce să mai dai bani (mulți) pe sarea roz, dacă o ai pe cea autohtonă, tot cu iod, dar albă și mai ieftină? Cineva e cretin și nu i-a spus nimeni asta, dar ia decizii în privința comerțului…

Despre dulce

Că americanii au ajuns cât dulapurile din motive de dulciuri, nu e un secret. Dar să-mi prezinți rețete „americane” de supe, ciorbe și mâncăruri în care elementul care nu lipsește niciodată e zahărul – e prea de tot!

Rachel Ray pune zahăr în absolut orice:  supa de pui mi s-a părut culmea meșteșugului de tâmpenie… Cum să pui zahăr în supă?…

Despre ardei

Marthei Stewart (deși are origini europene – mai exact, poloneze) nu-i plac ardeii. Altfel nu-mi explic de ce, cu o excepție sau două (ardeii erau ei înșiși eroii rețetei), ciorbele, supele  și ghiveciurile ei  – mă rog, în stil american – nu au pic de ardei, nici măcar sub formă de boia. Doar sosurile pentru barbecue au ceva boia în ele.

Mi-e foarte neclară lipsa de interes pentru ardei (nici în alte seriale gastronomice americane nu există ardei, așa cum nici țelina rădăcină nu există), când – și am experimentat pe pielea mea – nici supele, nici ciorbele, nici ghiveciurile nu au niciun haz fără ardei.

De unde reiese că ar avea și Martha Stewart câte ceva de învățat 🙂

A rumega, rumegare

Greu de înțeles pasiunea englezilor de a filma în neștire oameni care clefăie, plescăie, rumegă (cu mugetele mulțumite de rigoare), molfăie, mestecă, gogâlție și se autoadmiră. Oare chiar toate serialele culinare britanice au același producător? Că prea seamănă între ele…